Buddha din podul casei


Julie Otsuka

Julie Otsuka

2012. Podul casei este locul unde se-ascund lucrurile vechi, de care nu ne-ndurăm să ne despărțim când nu mai fac parte din prezent. Julie Otsuka, în cel de-al doilea roman al său, Buddha din podul casei (primul roman al autoarei tradus în română și apărut la Polirom), prezintă tranziția acestor obiecte din spațiul adulației, al prezentului, în spațiul izolării, al uitării, al trecutului. Mai mult, romanul surprinde o aceeaşi traiectorie urmată de nişte existenţe umane.

Buddha este o referire la comunităţile de imigranţi japonezi sosiţi în America: dacă primii japonezi au ajuns iniţial în Insulele Hawaii cam prin 1885, subiectul romanului ilustrează destinul femeilor japoneze – aşa-numitele „picture brides” – care ajung în America la începutul secolului al XX-lea, cu promisiunea că bărbaţii japonezi imigraţi în primul val se vor căsători cu ele. Pentru ele este ocazia de a scăpa de sărăcie și de rigorile impuse femeilor în societatea japoneză. Pentru nişte „soții prin corespondență” drumul cu vaporul este o insulă de speranţă, emoţie şi visare. Ele trăiesc pentru pozele viitorilor soţi, pentru promisiunile acestora, pentru slujbele lor – un pachet frumos ambalat şi frumos prezentat. Prea frumos totuşi din moment ce aceasta era doar o tactică pentru ca tinerele frumoase să fie ademenite pe Coasta de Vest. Odată cu sosirea în America ele descoperă că soții sunt mai în vârstă decât în fotografii, dar și mai săraci decât pretinseseră. După o primă noapte de dragoste în care ele sunt obosite, iar ei sunt nerăbdători (sfioşi, brutali, impotenţi sau poate prea pricepuţi), începe noua viaţă. Fetele se vor adapta la a fi percepute ca obiect şi la a fi folosite ca mână de lucru gratuită. Acasă, mamele le spuneau că femeia „trebuie să fie acolo fără să lase impresia că există” (p.19), iar aici soții le spun „acum faceți parte din lumea invizibilă” (p.33), o existenţă pe cât de chinuită de muncă, pe atât de fadă. Lucrătoare pe plantații, servitoare în casele bogătașilor, prostituate sau spălătorese – astea sunt ofertele noii vieți. Iar ele se adaptează ajungând „să facem ceea ce nu voia să facă nici un american care se respectă” (p. 35). În fapt, America acelor vremuri este un puzzle de minorităţi: japonezi, chinezi, indieni, filipinezi, mexicani, negri, fiecare având câte o idiosincrazie; japonezii sunt „cel mai bun soi muncitor”, femeile japoneze muncesc pe plantație mai repede decât bărbații, făcând tot felul de întreceri cu sine, sau așteaptă ca stăpâna să plece de-acasă pentru a putea să curețe în voie toată casa.

În timp, căsniciile acestea de conveniență se sudează, apar copiii, dorința de inegrare a acestora din urmă fiind indusă și părinților, care până acum învăţaseră puţin din limba ţării gazdă, care-şi păstrau chimonourile sau obiectele decorative tradiţional japoneze. Este primul semn că Buddha va fi mutat în pod. Este primul semn de adaptare, în sfârşit, la noua existenţă. Atacul de la Pearl Harbor, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este însă principalul motiv al unei noi schimbări. La 20 de ani de când tinerele japoneze coborâseră din vapor pe țărmul american, cunosc ura de rasă: începe persecuţia asupra niponilor ca rezultat al terorii-paranoice a americanilor (acelaşi sindrom manifestat şi post 9/11). Au loc arestări şi interogări abuzive, se vorbeşte despre o listă cu potenţiali spioni şi trădători. Din acel moment, pentru a rezista, ele se vor dezminţi de „tradiţiile noastre ciudate şi străine” (p. 75), încercând să arate cât de mult aparţin ţării gazdă. Paradoxal, americanii recurg la metodele blamate în chiar acelaşi război: deportarea, privarea de drepturi esenţiale precum dreptul la libertate sau cel la proprietate. Japonezii sunt mutaţi de pe coastă şi duşi în munţi, în lagăre de muncă. Destinul acestor fete devine astfel o continuă farsă. Această parte a romanului are o inspiraţie autobiografică: bunicul autoarei a fost suspectat de spionaj şi arestat la o zi după atacul de la Pearl Harbor şi mama, unchiul şi bunica ei au petrecut trei ani într-un lagăr din Topaz, Utah. Experienţa concentraţionară este totuşi subiectul primului roman al autoarei, When the Emperor Was Divine, apărut în 2002, dar netradus încă la noi.

Dacă până acum, povestea a fost spusă de vocea narativă a personajului colectiv, tinerele nipone, dispariţia japonezilor, lasă loc ca naraţiunea să fie preluată de americanii lăsaţi în urmă. Detaşarea resimţită în atitudinea japonezilor deportaţi este completată de recunoaşterea indiferenţei de către americani. Aceştia au la început un comportament contradictoriu: de la vandalizarea caselor lăsate în urmă, la regretul după cei plecaţi şi sentimentul de vinovăţie pentru că au fost pasivi. Iar, în final, elementele culturii nipone sunt integrate în spaţiul cotidian: un felinar de piatră într-o grădină, un pergament pictat într-o sufragerie, covoare orientale peste tot, beţişoare de păr în coafurile tinerelor mame. O uitare treptată a patimilor celor plecaţi şi o acceptare tardivă. Şi astfel existenţa îşi reia fluxul.

Paradoxul stilului lui Otsuka este că, deşi utilizarea persoanei întâi plural pentru a nara face ca personajul să fie ţinut la distanţă de cititor, povestea în sine are o puternică încărcătură emoţională transmisă dincolo de paginile cărţii. Ca cititor, te simţi într-o continuă tensiune, o stare constantă de apăsare şi de tristeţe, asemănătoare celei din memoriile concentraţionare. Şi starea este accentuată de simfonia sufletelor personajului colectiv. Scrisul lui Julie Otsuka este ca un cântec spus pe mai multe voci simultan. Totul într-un roman minimalist, de altfel.

Julie Otsuka, Buddha din podul casei, ed. Polirom, Iaşi, 2013, 176 pg.
Cartea poate fi cumpărată aici.

Femeile japoneze și destinul ca o continuă farsă – ”Buddha din podul casei”, de Julie Otsuka | Hyperliteratura.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s