Sjón, islanedzul necunoscut


sjon1994. Sau cunoscut unui cerc restrâns. Pentru că eu nu am găsit mai nimic despre el în blogosfera românească, dar sper oricând că m-am înşelat (oricum nu am mare încredere în Google). Mi l-a recomandat o prietenă care declară Ochii tăi m-au văzut cel mai bun roman citit în ultimul timp, punctul de atracţie fiind chiar titlul. Cum îl vinzi cel mai uşor pe Sjón? adaugi undeva faptul că este unul dintre textierii lui Bjork. Sjón este doar pseudonimul autorului (numele real, deşi puţin relevant, fiind Sigurjón Birgir Sigurðsson), o rescriere a prenumelui care se traduce prin „privire”.

Romanul începe prin prezentarea unui orăşel, Kunkenstadt, care este dominat de statuia din piaţa centrală, reprezentând găina care a salvat oraşul în vremurile străvechi. Este genul de orăşel unde nu se-ntâmplă nimic niciodată, unde hanul din centru se adânceşte în plictiseală. Singurul lucru care animă existenţa celor care muncesc acolo este o figurină care ilustrează „un bărbat dolofan de marţipan cu ditamai erecţia” pe care băiatul în casă o modelează în glumă atunci când o ajută pe bucătăreasă în ziua liberă a fetei în casă, Marie-Sophie. În această primă scenă a romanului, stilul este o combinaţie între tabu şi deocheat. Supărarea şi indignarea exagerată a bucătăresei sunt însă stopate de o apariţie ciudată: un bărbat misterios care, pe deasupra, pare şi rănit intră în cămară, locul unde este găsit leşinat. Bărbatul trebuie să fie o persoană importantă din moment ce el va fi găzduit într-o cameră secretă a hanului, Marie-Sophie este obligată să aibă grijă de el – obligată, da, deoarece o tânără logodită ca ea nu are ce căuta singură în camera unui bărbat. Până aici, lectura decurge lejer. Din momentul în care Marie-Sophie ajunge în camera tânărului misterios stilul se schimbă. O primă schimbare va fi folosirea unui tip de anti-dialog: Marie-Sophie vorbeşte cu bolnavul numai pentru a nu se plictisi în timp ce acesta doarme, iar rezultatul acestui monolog este o frână în dinamica acţiunii.

ochii tai mau vazutPe de o parte va fi dansul îmbârligat al firelor narative. În primul rând, cititorul află că se află într-o povestire în ramă, povestea lui Marie-Sophie fiind istorisită între un dialog dintre fiul ei şi încă un personaj, o fată. Aşa se ajunge la ideea că între Marie-Sophie şi tânărul rănit de la han se va lega o poveste de dragoste, cei doi fiind mama şi tatăl. La începutul romanului fiul, pentru a-şi dezvălui povestea în cele mai mici detalii, îşi „strecoară mâna sub fruntea” fetei pentru ca această să-l urmărească, să devină una cu mâna lui de narator, o mână atotputernică care va ridica acoperişul hanului pentru a vedea ce fac personajele dinăuntru (multe intertextualităţi în roman). Fata care poartă dialogul cu fiul este cititorul în mintea căruia pătrunde naratorul însuşi. Asta pentru că, până la acest punct, naraţiunea este sub forma unui dialog cu întreruperi care să marcheze nelămurirea receptorului, iar de aici înainte povestea va curge lin, cu întreruperi din ce în ce mai puţin numeroase… cititorul se acomodează cu spaţiul ficţional în care pătrunde. Şi totuşi acest spaţiu devine din ce în ce mai straniu. În povestea care aparent este despre Marie-Sophie apar îngerul care adună visele, apoi arhanghelul Gabriel care încearcă să sune din corn pentru a anunţa Apocalipsa, dar este sedus de Lucifer şi află apoi că el, îngerul, era o fată. Marie-Sophie însăşi plecată să-şi liniştească logodnicul gelos este violată (foarte violentă scena) de un logodnic posedat.

Totul pare un puzzle suprarealist greu de rezolvat de către cititor. Până când, către final, se dezvăluie cum ia naştere fiul. Rănitul are o cutie cu o bucată din pământ şi, ajutat de Marie-Sophie, va modela un copil. Nimic sexual sau romantic la mijloc. Este, de fapt, un mit evreiesc, mitul lui Golem, o fiinţă antropomorfă creată din pământ şi animată ulterior de creatorul său. Mitul imită crearea lui Adam, diferenţa dintre Adam şi Golem fiind că acesta din urmă are în rolul de creator un muritor şi deci nu poate avea suflet. De aceea, Golem a fost împrumutat în poveştile de groază, fiind considerat un mort-viu. Dar din conţinutul mitului s-ar înţelege mai degrabă că este neterminat decât că este inuman, acesta devenind un simbol al condiţiei omului condamnat să nu-şi îndeplinească până la final visele, posibilităţile, limitat de propria mortalitate. Se ajunge astfel la o circularitate: un muritor, fiinţă imperfectă prin raportarea la Dumnezeu, creează o fiinţă care este la rându-i imperfectă, punându-se astfel în oglindă. Este o creare de sine.

Din momentul în care îl asociezi pe fiu cu miticul Golem, salvatorul evreilor, simbolurile romanului încep să capete contur. Acţiunea se petrece în Germania din timpul războiului, tânărul adăpostit la han, evreu de altfel, este soluţia pentru salvarea evreilor surghiuniţi de nazişti. De aici motivul arhanghelului sau al Apocalipsei. De aici tuşele sumbre ale tabloului prezentat. Şi o mică ambiguitate de final prin replica fetei: „Şi acum eşti aici”, acest „aici” fiind relativ (spaţiul poveştii-cadru fiind probabil diferit de cel al războiului, spaţiul naraţiunii putând coincide cu cel al cititorului dacă ne amintim de jocul de la începutul romanului).

Dincolo de simbolistică şi de întreruperile care-l fac greu de digerat de amatorii de poveste într-un roman, Ochii tăi m-au văzut este poezie şi merită citit pentru stil care te poartă ca pe aripi de înger, un înger care nu uită să te coboare şi în Infern doar de dragul zborului. Nu pot explica asta, trebuie simţit.

Sjón, Ochii tăi m-au văzut, trad. Anca Băicoianu, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2008, 252 pg.
Cartea o poţi cumpăra de aici.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s